A mai trecut un an

14 Noiembrie 2016


Am plecat din oraşul copilăriei cu imaginea  bunicii răsucind un ghem, întipărită pe retină şi gustul borşului de casă pe buzele uscate de vânt. Pe amintiri şi fotografii se pusese praful. În soba ei era jar. Pădurea era la fel de frumoasă şi ademenitoare. Am ajuns apoi în oraşul în care urmasem colegiul, unde mi-am revăzut cea mai bună prietenă. Nu o văzusem de doi ani. I. nu se schimbase. Părea că timpul se oprise în oraşul acela frumos de munte. Am adormit  în patul ei mare cu gândul la visele noastre din adolescență. Am pornit către oraşul studenției unde mi-am revăzut cel mai drag verişor.  Am mers la cinema. M-am întors în apartamentul lui cu un inel simplu pe degetul mic ce avea să îmi amintească de el în anii ce urmau.

Undeva aproape de miezul nopții am coborât la magazin să iau vin şi madeleine. Nu aveau lumânări aşa că am improvizat. Am înfipt un chibrit în aluatul pufos. El a ridicat madeleina şi a aprins chibritul:

– Pune-ți o dorință!

Am închis ochii şi am suflat.

Afară ningea. Eram etuziasmată că ninsese fix în acea zi. În sufletul meu se presărase puțină magie.

– Cum te simți la 23 de ani?

Nu îmi găseam cuvintele. Mă simțeam dezorientă. Era vârsta regăsirii, a nebuniilor şi a curajului.

Îmi pun cuşma din blăniță neagră peste pletele lungi, închid paltonul şi pornesc către aeroport.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s