Întrebări sub un bor larg

10 Decembrie 2016

            large     Mângâiam marginea catifelată a pălăriei. Îi strângeam panglica în oglinda mare, încercând să îi aranjez funda la spate. Rujul cremos, în culoarea sângelui, aluneca pe buza cărnoasă de jos. Mi-am potrivit cordonul rochiei negre ce aluneca în valuri largi spre pământ. Îmi brăzda talia subțire. Materialul ei era moale și călduros. Mi-a înflorit un zâmbet în colțul gurii. Pălăria îmi dădea o senzație aparte, o combinație de siguranță și mister. Borul larg îmi ferea ochii de orice încercare de a stabili contact cu trecătorii. Voiam să fiu singură, cu picioarele libere pe iarbă și să mă refugiez în dinastia bancherilor din romanul cu copertă roșie, ce stătea deschis în fața mea. Mă cuibărisem pe un material pufos, alb, la baza unei tufe cu flori rozalii, pe dealul cel mai înalt al parcului, din fața cimitirului vechi. Știam că acolo nu ar fi îndrăznit nimeni să mă deranjeze. Era o liniște specifică. Oare ce făceau sufletele frumoase după ce se dezlipeau din haosul secolului ce le marca existența? M-am cufundat în paginile galbene. Strângeam din buze. Recunoșteam snobismul în anumite paragrafe, lucru care mă dezgusta profund. M-am oprit pentru o clipă când am simțit săgeți în buze. Mi-am scos ochelarii și am privit cerul. Se stingea încet trandafiriul în albastru. Paginile curgeau. Se aprindeau felinare în jurul meu. Mă oprisem la paragraful în care Maisie plângea. Am oftat… Mă întrebam ce aș fi făcut dacă aș fi revăzut pe cineva care mi-a marcat sufletul și buzele, după atâta timp?                 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s