Când afară e cald dar ninge în suflet

22 Decembrie 2016

  

          Coniacul se împrăştia pe buze cu cât pralinele se topeau pe vârful limbii. Năvălea focul în ele pentru o secundă, ca şi când aş fi sărutat păcătos, cu nesaț…. Am mai furat o pralină din caserola întunecată. Încercam să mă concentrez la paginile îngălbenite, din fața mea, însă aveam o amestecătură de emoții. Eram nerăbdătoare… Bella se apropia de finalul bluzei, eu mă apropiam de finalul romanului. Mă enervau unele dintre personaje. Deveneau tot mai hidoase şi fără scrupule cu cât îmbătrâneau. Nerăbdarea revenea şi înlocuia tumultul interior. Am abandonat cartea pe noptieră şi m-am refugiat la televizor, în povestea unei tinere ce învăța echitația. Urmăream salturile grațioase ale calului cu pete albe când vocea ei subțire m-a întrerupt. 

              – Vreau să te văd îmbrăcată! 

              Am tresărit. Bluza era întinsă pe pătura moale. Am fugit în fața oglinzii. Nu înțepa, deşi o luasem direct pe piele dezgolită. Mângâiam modelul ce contrasta sub sâni.

             – Priveşte mai îndeaproape! Mi-a spus entuziasmată.

             Încercam să desluşesc, însă nu priveam liniile potrivite. Era chiar în fața mea. Mă simțeam ca atunci când eram mică, de uneam puncte din constelație cu creionul şi încercam să realizez o figură. 

             – Priveşte cleştii! M-a ajutat.

                 Atunci am văzut clar. 

             – E un scorpion… ca şi tine!  

              Pentru o secundă m-am blocat. Ochii ei străluceau de mândrie. Ai mei mai aveau puțin şi scăpau lacrimi. Am apropiat materialul de nas. Mirosea a chibrite, a vechi, a acasă…Acelaşi miros îl regăseam în amintiri, în camera cu maşină de cusut şi acțipilduri cu stele şi zodii pe întrerupător. I-am sărutat obrazul  şi m-am întors cu fața spre balcon. Mi-am ascuns ochii. Mi se împăienjeniseră de lacrimi. Ştiam că dacă plângeam avea să plângă şi ea.Erau ani întregi de când nu mai atinsese andrelele. Eram un copil adorat în fire călduroase când cădeau fulgii mari peste pădure. Acum eram o femeie în fire moi pe o insulă. Nu ningea dar ningea în sufletul meu. Ştia să îşi țeasă momentele cu măiestrie ca şi când ar fi fost ieri. Părea că înghețase timpul.            

Advertisements

3 thoughts on “Când afară e cald dar ninge în suflet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s