La un pahar de Dirty Martini în atmosferă romantică

23 Decembrie 2016

       large  M-am ridicat în fund. Abia mă trezisem. Ceva roz îmi fura privirea încețoșată. Pe măsuța din fața patului erau flori proaspete într-o vază. Bella le așezase în timp ce dormeam. Am sărit ca arsă din pat și m-am apropiat de masă să le analizez mai bine. Erau goaroafe cu trecere în petale de la alb la roz. Încrețiturile petalelor mă făceau să mă gândesc la rochițele cu volănașe din dulapul copilăriei. Nu știam că îi plăceau garoafele. 

           – Fugi în bucătărie să vezi altceva!

           Se ținea de surprize. Pe masa din bucătărie erau așezate flori de Hibiscus.

            – Sunt florile tale favorite! 

           Pe colțul dulapului din cameră am găsit așezate prăjituri necunoscute. Am desfăcut ambalajul rozaliu, din hârtie cu franjuri și am privit cristalele mari, de zahăr alb, presărate peste mingiuța din palmă. Nu știam ce nume purta dar avea un gust delicios. Nu o puteam compara cu alte prăjituri gustate până atunci. Erau făcute după rețete tradiționale de pe insulă. Am topit apoi o inimă pudrată cu cremă în mijloc, și un fel de biscuite de cafea cu migdală deasupra. Am aflat ulterior că mingiuța era un fel de Raffaello insular, dar o variantă bătrână.

               Când m-am întors în bucătărie să îi țin companie a deschis cutia destăinuirilor amintirilor din trecut. Era plăcut că în trecerea anilor aflam frânturi pe care le încuiasem în minte ori lucruri despre care nu aveam habar despre mine ca și copil.  Cum ar fi faptul că nu aveam habar că în cap am o pată sub formă de pătrunjel. Dar mamele au evidența celor mai minuscule detalii când vine vorba de pruncii lor. Aparent pata are o poveste. Bella a uitat când era însărcinată în hanoracul ei favorit pătrunjelul în buzunar. Cum am ajuns forma pe pielea capului meu nu știu. Dar supersițiile zic altceva. O fi avut pătrunjelul o cale magică de a se imprima prin burtică și a-mi păta căpușorul. Cert e că în realitate îmi plăcea pătrunjelul proaspăt. 

                 – Mai ții minte când furai florile vecinilor din grădină, când locuiam în Ștrand?

                 – Cât mai adoram eu florile acelea!

                 – Îmi umpleai camera cu ele și pe fiecare masă găseam câte o vază plină. Îmi aduceai flori pentru că știai că le iubeam! Iar vecinii uitau să se mai supere pe tine când le destăinuiai că ai vrut să mi le faci cadou, pentru că îmi erau dragi. Apoi ți le dăruiau chiar ei.

                 – Îți făceam atmosferă romantică… I-am spus râzând. 

                  De data asta mi-a făcut ea atmosferă romantică. Genele aveau un mod extraordinar de a se manifesta de la generație la generație. Lu iubea macii. M-am cuibărit pe scanul de lemn vechi, lăcuit, cu două pahare din vitrină, sticla de Martini alb, tonic și borcanul cu măsline. Am pregătit Dirty Martini în care am strecurat măsline verzi pe bețișoare și am ciocnit de fericire. Într-o zi îmi doream să am propriul meu bar în casă, să le pregătesc celor dragi cocktailuri așa cum o făceam și acum. 

                    M-am refugiat în duș cu obrajii calzi și mintea departe. Dirty Martini avea povestea lui.

N.B: Pentru că îmi amintește de una dintre cele mai frumoase veri, de Kites și de Lu… Ca să nu mai zic că Ricky e o bomboană umblătoare.

Advertisements

2 thoughts on “La un pahar de Dirty Martini în atmosferă romantică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s