Şi cu dreptatea? Sau cum să nu mai pun întrebări tâmpite ca să nu mor deşteaptă

16 Ianuarie 2017

           Ne-am aşezat în colțul cel mai călduros la o masă simplă şi curată. Priveam pe geamul cât un perete strada pustie. Luam înghițituri scurte din lichidul cremos, din ceaşca de porțelan alb, ce o aşezase zâmbitoare o brunetă cu trăsături încă fragede. Bella îmi asculta rătăcirile, ideile poate aberante pentru o fostă studentă idealistă. Eram pragmatică şi dezgustată iar ea încerca să mă facă să mă bucur de sensul vieții într-o ceaşcă de cappuccino, în cafeneaua gri, nouă, din cartier, cu geamuri groase prin care străluceau lumini gălbui, deasupra unor oameni tineri. Era cochetă şi simplă, ca în colecțiile de pe tumblr. Împingeam monedele sub mănuşile mele de piele. Ce rost avea să privesc banii când erau sursa tuturor nemulțumirilor oamenilor ce căutau puțină siguranță? 

              – Ce faci? Aştepți soții noştri din Afghanistan? Am pufnit în râs.

               – Nu i-am aşteptat niciodată. Mi-a răspuns râzând. 

                 Mă jucam cu o verighetă imaginară pe degetul inelar. Măcar cu umor prostesc, nefiresc să hrănim seara, acel umor pe care îl înțelegea doar ea. 

Se lăsase frigul. Tremuram cât mă conducea de braț înapoi spre camera caldă. 

La lăsarea nopții mi-a dispărut ultima fărâmă de umor după ce mi-am hrănit creierul cu o operă cinematografică psihologică şi una românească: The final cut şi De ce eu?.  

            S-a dus naibii idealul. În spatele schelelor celor mai fascinante pentru turiştii romantici stau cuie. Cert e că atunci când o să fiu babă mai bine m-aş  urca pe un vas de croazieră să înconjor lumea decât să îmi aştept pensia într-un complex comunist. Ar fi ideal. Şi uite aşa nu s-a dus naibii tot idealul. Probabil se fracționează ca să mai am motive să fac calcule. Încă mai e timp… 

             Cât despre mine: sunt frumoasă, cap am dar bani n-am, avertisment tinerilor burghezi, nu de alta dar nu reprezint tocmai materialul ortodox de viitoare soață. Şi poate e mai bine aşa că podoabele au kg şi pământul îndură deja secretele altora. Dacă tot se apropie dimineața măcar să îmi resuscitez umorul.

            N.B. : Astăzi n-am fost zen deşi e încă vacanță.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s