Colecționari de amintiri

22 Februarie 2017

     

  Printre licori tari, cafea lungă şi cremoasă după tumult când primul tramvai trece şi oamenii se duc prea devreme la lucru, printre străzi vechi pavate, la o piesă nouă de teatru la care am râs şi-apoi am plâns, într-un local cu motive ruseşti, în altul cu o motocicletă agățată de perete de care îmi era dor, printre filme trăznite, camerele lor unde pălăvrăgeam până la zori(în camera I.ei stă o pălărie vişinie cochetă, volume cu cotor negru, lumânări parfumate şi tot felul de amintiri adunate, în camera lui M. stă o țintă de poligon şi un motan cu ochi mari ce l-am botezat Lucifer şi care mă pupă pe nas adesea) , camera mea în care răsuna muzica şi în care mă tot gândeam că e loc de adunat amintiri,  un concert la care se zdrăngăneau piese romantice la o chitară, zbenguit în club, un bar pe care luau foc pahare într-o piramidă, shoturi de tequila, câțiva fulgi, o ploaie, o  şapcă aruncată obraznic peste pletele drepte… s-au scurs zilele. Ziua sufletului meu drag peste mare… ( Tare aş fi vrut să fiu acolo când suflai în tort. S-a mai scurs un an şi-ai rămas la fel de exotică şi-n burtică se mişcă o parte din sufletul tău)… I. dansează sexy, cealaltă I. dezbate despre maeştri ai secolelor vechi cu patos, M. face întrecere cu mine la glume.A fost un fel de acomodare haotică, de parcă ne-am fi cunoscut de o viață şi timpul nu ne-ar fi ajuns. Într-un bar erau două brunete focoase cu cocuri de balerine pe care le admiram şi eu şi I. (Şi femeile se uită la alte femei frumoase)

          – Ce sinistru e oraşul pustiu noapte! Ai zice că sunt case de vampiri. I-am spus lui M. păşind apăsat cu tocurile groase învelite în piele neagră. 

            M. râdea când îmi auzea aberațiile.

          Am iscălit într-un carnet roşu câteva fraze din timpul piesei neaşteptat de necenzurată:

          1.”O să fumez până borăsc”.  

          2.”Eu vreau slănină cu detergent.”

           3.”-Ce? Sunt grasă?  

                 -Nu! Eşti grasă şi minunată! Eşti o grasă minunată.”

În portofel am strecurat un bilet pentru alt concert pe care mi l-a dăruit M. Ce nu ştie el e că eu fredonam piesa lui Horea Brenciu an de an când se apropia toamna. “Dimineți de Septembrie, cu aromă de cafea!” … la, la, la! Parcă merge şi în dimineți de Februarie.

   

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s