Când m-am decis să sap o grădină

17 Martie 2017

            E una dintre acele nopți în care privesc spre sufletul meu şi realizez că prea mult am fugit de el. Că l-am înghesuit fară lumină şi speranță la lucruri demne… că mi-am ambiționat doar fizicul să trăiască cu mişcare care îmi hrănea vanitatea. Cândva obişnuiam să cred că îi voi sădi în suflet flori cuiva care să se bucure de momente dar am uitat să mi le sădesc în sufletul meu mai întâi de toate. Între timp cu greşeli, nepăsări, renunțări au crescut buruieni şi spini….  Am devenit o versiune a mea prea superficială şi rece. Aşa că iau un hârleț şi le fac de cap acelor spini… Nu un gentilom aduce soarele acolo unde un nemernic sau mai mulți au lăsat urma unui apus, ci pacea din suflet. Vorbeam cândva de dezamăgirile altora dar dezamăgirea personală am lăsat-o după cireş. Şi e o treabă cu dezertarea…. nu prea îmi place.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s