Când natura ne apropie

31 Mai 2017

        

   Lăsasem florile de câmp rozalii culese din mica noastră excursie într-un vas transparent improvizat cu un şnur răsucit alb din sertar, lângă pălăria crem cu bor larg, ce mi-o cumpărase ca să îmi feresc buclele grele de soare. Priveam nostalgică cum se scuturau florile mărunte şi îmi aminteam de momentul când am hrănit căprioarele şi cerbii. Mă simţeam aproape de sufletul lui în colțul acela de natură. Era o linişte contagioasă. Am fost surprinsă când am auzit pentru prima oară un papagal vorbind. Aş fi vrut să mă tolănesc pe iarba din grădină, în bătaia razelor călduțe însă norii gri înghit soarele hapsâni. Miroase a noi, dulceag şi prăfuit. I-am lăsat o surpriză pe birou. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s